Italia

Italia- date generale

Drapelul Italiei Italia(scris și pronunțat la fel și în limba italiană: iˈtaːlja), oficial Republica italiană (în italiană Repubblica italiana) este un stat unitarrepublică parlamentară, aflat în Europa de sud. Ea acoperă o arie de 301.338 km² și are o clima temperata datorită formei părții sale continentale, este denumită pe plan intern lo Stivale („Cizma”). Cu 61 de milioane de locuitori, este a cincea cea mai populată țară a Europei. Italia este o țară dezvoltată și are a treia cea mai mare economie din zona Euro și a opta din lume după PIB nominal.(http://about-italy.weebly.com/prezentare-generala.html)  

Suprafață  – Total301.338 km² Cel mai înalt punctMont Blanc (4.810 m) Cel mai jos punctJolanda di Savoia (-3 m) Cel mai mare orașRomaVeciniSan Marino
Vatican
Franța
Elveția
Austria
Slovenia
Malta Fus orarUTC+1/+2PopulațiePopulație  – Recensământ 201660.599.936 Densitate201,7 loc/km²Limbi oficialeItaliana[ib 1]EtnonimItalian, Italiancă, ItalieniGuvernareSistem politicRepublicăPreședintele ItalieiSergio Mattarella[2] Prim-ministru al Italiei⁠(d)Paolo Gentiloni LegislativParlamentul Republicii Italiene CapitalaRomaIstorie Unificarea Italiei EconomiePIB (PPC)2014 – Total$2150 miliarde – Pe cap de locuitor35.463 dolar Geary-Khamis[5] PIB (nominal)2014 – Total2.135.000.000.000 $[3]  – Pe cap de locuitor29.957,8 $[4] IDU0,722MonedăEuro (EUR) din 2002 (€)[ib 2]
Distribuția geografică a limbii italiene în lume:     limbă maternă     limbă secundară sau neoficială     Minorități italofoneLimba oficială a Italiei este italiana. Se estimează că există circa 64 de milioane de vorbitori materni ai limbii italiene în timp ce numărul total de vorbitori, cuprinzându-i și pe cei care o folosesc ca a doua limbă, ar fi de aproximativ 85 de milioane. În Italia sunt numeroase dialecte regionale, forma literară a limbii italiene fiind bazată pe dialectul florentin. Standardizarea s-a extins și mai mult în anii 1950 și 1960 datorită creșterii economice și a dezvoltării mass media și televiziunii (postul național RAI a contribuit la promovarea limbii italiene standard).Sunt recunoscute câteva  minoritare: albanezacatalanagermanagreacaslovenacroatafrancezaprovensalafriulanaladinaoccitana și sarda (conform legii numărul 482 din 15 decembrie 1999). Franceza este cooficială în Valea Aostei—deși în realitate acolo se vorbește mai mult provensala. Germana are același statut în Tirolul de Sud, la fel ca ladina în anumite părți ale acelei provincii precum și în Trentinoul vecin. Slovena este oficial recunoscută în provinciile TriesteGorizia și Udine.Din cauza imigrației importante de dată recentă, Italia are și alte populații mari a căror limbă maternă nu este italiana. Conform Institutului Național Italian de Statisticăromâna este cea mai frecventă limbă maternă între locuitorii rezidenți în Italia: circa 800.000 de oameni au româna ca limbă maternă (21,9% din numărul rezidenților străini cu vârste de la 6 ani în sus). Alte limbi materne în comunitățile de imigranți sunt araba (vorbită de 475.000 de oameni; 13,1% din locuitorii străini), albaneza (380.000 de oameni) și spaniola (255.000 de oameni); cu numere mai mici de vorbitori sunt ucraineanaHindipolona și tamila.
Bazilica Sfântul Ioan din Laterancatedrala diecezei Romei, scaunul eclesiastic al Papei.Moscheea din Roma⁠(en), cea mai mare moschee din afara lumii islamice.Romano-catolicismul este, de departe, cea mai mare religie din țară, deși catolicismul nu mai este oficial religie de stat. În 2010, ponderea italienilor ce se identificau ca romano-catolici era de 81,2%Sfântul Scaunjurisdicția episcopală a Romei, conține guvernul central al întregii Biserici Romano-Catolice, cuprinzând diverse agenții esențiale pentru administrație. Diplomatic, ea este recunoscută de alte subiecte ale legii internaționale ca entitate suverană, condusă de Papă, care este și episcop al Romei, și cu care se pot întreține relații diplomatice. Adesea denumit incorect „Vatican”, Sfântul Scaun nu este aceeași entitate, Cetatea Vaticanului fiind doar teritoriul actual administrat de Sfântul Scaun, existent ca stat începând cu anul 1929; Sfântul Scaun datează din vremurile de început ale creștinismului, și înainte de a fi redus la teritoriul Vaticanului, a cuprins Statele Papale. Ambasadorii se acreditează oficial pe lângă „Sfântul Scaun” și nu pe lângă Vatican, iar reprezentanții papali în străinătate sunt recunoscuți ca reprezentanți ai Sfântului Scaun, nu ai Vaticanului.Între cultele creștine minoritare din Italia se numără ortodocșivaldezi și protestanți. În 2011, existau în Italia circa 1,5 milioane de creștini ortodocși, reprezentând 2,5% din populație; O jumătate de milion de penticostali și evanghelici (dintre care 400.000 sunt membri ai Adunărilor Domnului⁠, 235.685 de martori ai lui Iehova, 30.000 de valdezi, 25.000 de adventiști de ziua a șaptea, 22.000 de mormoni, 15.000 de baptiști (plus circa 5.000 de baptiști liberi), 7000 de luterani, 4000 de metodiști (afiliati Bisericii Valdeze).Una dintre cele mai vechi comunități religioase din Italia este cea iudaică, evreii fiind prezenți în Roma Antică încă dinaintea erei noastre. Italia a primit de secole evrei expulzați din alte țări, mai cu seamă din Spania. Ca urmare a Holocaustului, însă, circa 20% din evreii italieni și-au pierdut viața. Coroborat cu emigrația ce a precedat și a succedat al Doilea Război Mondial, aceasta a făcut ca în Italia să mai rămână o comunitate de circa 28.400 de evrei.Imigrația în creștere la începutul secolului al XXI-lea a fost însoțită de o creștere a religiilor necreștine. În 2010, în Italia erau 1,6 milioane de musulmani, adică 2,6% din populație. În plus, sunt peste 200.000 de credincioși ai religiilor din subcontinentul indian, existând 70.000 de Sikh având 22 de gurdwara⁠ în toată țara, 70.000 de hinduiști și 50.000 de budiști. Se estimează a exista 4900 de Bahá’í în Italia la nivelul anului 2005.Ca măsură de protecție a libertății religioase, statul italian transferă o parte din impozitul pe venit comunităților religioase recunoscute, conform unui regim denumit „opt la mie” (Otto per mille). Sunt permise donații comunităților creștine, evreiești, budiste și hinduiste; islamul rămâne însă exclus, deoarece nicio comunitate musulmană nu a semnat încă un concordat cu statul italian. Contribuabilii care nu doresc să finanțeze nicio religie contribuie cu partea lor la sistemul de asigurări sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *