Carpatii Orientali

Carpaţii Orientali sunt cuprinşi între graniţa cu Ucraina (în nord), Depresiunea Colinară a Transilvaniei şi Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest (în vest), Subcarpaţii de Curbură şi Valea Prahovei (în sud), Podişul Moldovei şi Subcarpaţii Moldovei (în est).Între aceste limite, au o serie de caracteristici ale reliefului care îi diferenţiază de celelate ramuri carpatice, cum ar fi:

– altitudinile au valori mijlocii; înălţimile maxime depăşesc 2000 m (în Munţii Rodnei şi Munţii Călimani) sau se apropie de această altitudine (în Ciucaş, Munţii Maramureşului şi Ceahlău).

– au culmi paralele, orientate pe direcţia NV-SE (în nord şi centru) sau „curbate” (în sud).

– sunt formaţi din trei fâşii paralele care reflectă alcătuirea geologică a substratului:
a) în vest există un aliniament de munţi vulcanici
b) în centru, munţi alcătuiţi din roci dure (predominant şisturi cristaline)
c) în est şi sud, munţi alcătuiţi din roci sedimentare cutate (denumite „fliş”).

– sunt foarte fragmentaţi de depresiuni numeroase (unele foarte întinse, cum ar fi depresiunile Braşovului şi Maramureşului), văi şi trecători;

– au forme variate de relief, cum ar fi: relief vulcanic (cu cratere, conuri şi platouri), îndeosebi în munţii Călimani, Gurghiului şi Harghitei, relief glaciar (în Munţii Rodnei), un relief specific datorat rocilor (îndeosebi în masivele Ceahlău şi Ciucaş).

Cele mai frumoase locuri din Carpaţii Orientali. Staţiunea Cheia 

Micuţa staţiune din nordul judeţului Prahova este un loc perfect undă vă puteţi petrece o vacanţă liniştită. Aflată la poalele munţilor Ciucaş, iubitorii de munte au parte de peisaje de vis, cu pârâuri repezi, dar şi aer ozonificat, cu proprietăţi vindecătoare.

Cascada Putnei, monument al naturii În Munţii Vrancei, Cascada Putnei este un spectacol feeric al naturii care te captivează instantaneu, o zonă în care natura încă este stăpână. Cascada  a fost declarată Monument al Naturii în anul 1973,  atunci fiind realizate şi primele amenajări pentru vizitare. Are circa 80 de metri lungime, iar apa se strânge într-un lac cu adâncimea de aproximativ 12 metri.

Rezervaţia naturală „Focul Viu”
De la Andreiaşu este considerat a fi cel mai extins câmp de „focuri vii” din ţară, atât ca întindere, cât şi ca debit de metan, respectiv 50 de tone pe an. Nu se cunoaşte o dată de atestare a acestui fenomen. Se spune doar că este foarte vechi încât ar fi rezultatul unei erupţii vulcanice
În toate anotimpurile acest colţ de rai din inima Transilvaniei oferă peisaje ce-ţi taie răsuflarea.  Cuprinde un inventar de peste 6500 de specii de floră şi faună, fiind pe locul doi în ţară după Delta Dunării.

Carpaţii Orientali se întind din nordul României până în Valea Prahovei. Lanţul muntos dintre Transilvania şi Moldova se prezintă fragmentat în numeroase masive, având o lungime de peste 500 km şi o lăţime medie de 100 km. Frământările tectonice urmate de activităţi eruptive au dus la formarea munţilor de origine vulcanică care dublează lanţul muntos spre vest. Râuri numeroase străbat masivele alcătuite din şisturi cristaline sau din roci de fliş: Munţii Maramureşului, Rodnei, Bistriţei, Giurgeului, Tarcăului, Ciuc, Vrancei, Penteleul, Siriul, Ciucaşul şi Munţii Baiului sau Gârbovei.

Spre vest, Carpaţii Orientali sunt dublaţi de Munţii Vulcanici cu un şir de culmi nordice şi un şir de masive. Șirul de culmi nordice este format din Munţii Oaşului, Munţii Gutîiului şi Munţii Țibleşului, iar şirul de masive începe cu Munţii Călimani, la nord de Mureş, şi se continuă spre sud cu Munţii Gurghiului, Munţii Harghita, culmile Bodoc, Baraolt şi Perşani.

Între lanţurile de munţi se află depresiuni intramontane numeroase: Ţara Oaşului şi Ţara Maramureşului, bazinele Bilbor şi Borsec, Depresiunea Giurgeului sau Gheorghenilor, Depresiunea Ciucului, mica depresiune a Caşinului şi depresiunea cea mai întinsă, Ţara Bârsei. Carpaţii Orientali sunt bine împăduriţi, reprezentând principalul domeniu forestier al ţării. Pădurile de conifere (molid, brad, pin, zadă) coboară până la marginea câmpurilor depresionare din cursul superior al Mureşului şi Oltului. Clima este mai aspră decât în alte zone muntoase din cauza inversiunilor de temperatură. Iarna se înregistrează cele mai scăzute temperaturi, iar toamna şi primăvara aici se produc primele şi respectiv ultimele îngheţuri.

Între aceste limite, au o serie de caracteristici ale reliefului care îi diferențiază de celelalte ramuri carpatice, cum ar fi:

  • altitudinile au valori mijlocii; înălțimile maxime depășesc 2000 m (în Munții Rodnei și Munții Călimani) sau se apropie de această altitudine (în Munții CiucașMunții Maramureșului și Ceahlău)
  • au culmi paralele, orientate pe direcția NV-SE (în nord și centru) sau „curbate” (în sud)
  • sunt formați din trei fâșii paralele care reflectă alcătuirea geologică a substratului:

a) în vest există un aliniament de munți vulcanicib) în centru, munți alcătuiți din roci dure(predominant șisturi cristaline)c) în est și sud, munți alcătuiți din roci sedimentare cutate (denumite „flis” = formațiune geologică specifică, alcătuită din strate sedimentare cutate)

  • sunt fragmentați de depresiuni numeroase (unele foarte întinse, cum ar fi depresiunile Brașovului
  • și Maramureșului), văi și trecători
  • au forme variate de relief, cum ar fi: relief vulcanic (cu cratere, conuri și platouri), îndeosebi în munții Călimani, Gurghiului și Harghitei, relief glaciar (în Munții Rodnei), un relief specific datorat rocilor (îndeosebi în masivele Ceahlău și Ciucaș)
  • relief carstic cu peșteri și chei în Carpații de Curbură

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *